...de-o vreme scriu si pe agricultura.
DTP to me: imi dai pagina din dreapta?
me to DTP: stai sa gasesc o capitza de peste 1M.
DTP to me: lasa ca am eu niste baloti pusi pe dektop.
|
|
No comments
Petre to Magda: ...” mergi la sexshop, in drumul tau o sa vezi un calugar, ei, acolo se fac chei. Dupa asta te duci si cumperi prelungitor”.
|
|
No comments
Pe cati dintre cetateni, alegatori, public ii reprezinta masurile municipalitatii? hm? si p-astia cine draq i-a votat? Pe mine nu ma reprezinta in momentul asta cu nimic primaria din parc si-s curioasa daca mai sunt si altii ca mine.
Ce-as face cu banii, daca as castiga la Loto cel mai mare premiu din istorie? Primul impuls ar fi sa cheltui pana la ultimul banutz prin procese cu ontzanii care ridica masini fara sa faca parcari, ca sa-i scoata diriginta la careu sa-i laude ca ia uite ce multi bani aduc ei la buget. On second thought, cred ca as parca o masina de mare tonaj (mare, mare) exact in poarta lu dom primar sau, even better, i-as remorca lui masina pana la mama dracului si apoi i-as trimite cu posta o tidula din care sa afle in ce capat de lume i se afla volanul.
(pe de alta parte ne-o si cam meritam, la capitolul coeziune sociala suntem zero 
d cati oameni din cei pagubiti sau potential pagubiti de idiotenia asta de masura s-au gandit sa faca ceva impreuna gen blocat circulatia pe o artera importanta etc? neah, e mai confortabil sa stam acasica, cu masina infipta in rasadu de flori pus grijuliu de primariutza pe trotuar si sa comentam la teveu, cu castronu de ciorbitza pe genunchi
)
Domnu Nicu, hai sa va explic o treaba: colegu de banca de la sectoru 3 a facut intai parcari, pe urma s-a apucat de plimbat masini si cotizat la buget
ca sa fie clar: mie nu mi-a ridicat inca nimeni masina pentru simplul motiv ca mi-a fost furata acum aproape juma de an la Sofia 
(multumesc si pe aceasta cale lipsei de implicare a autoritatilor romane, fara ele mi-as fi recuperat demult fie masina fie banii de CASCO). Pur si simplu vad ce se intampla in jurul meu.
Cum spuneam, sunt curioasa pe cati oameni ii enerveaza bulshitu asta cu ridicatu masinilor, cu adevarat, incat sa isi miste poponetu sa faca ceva. Cum spuneam, la capitolul coeziune sociala stam de un mare fel. Cum spuneam
|
|
No comments
Vineri seara, prima seara de weekend din an, ceva gheata, ceva mai multa aglomeratie, te-a pus prietena (mama, daca stai cu ai tai, oricum e putin credibil ca ai cumparat ATATEA, printre care si balsam de par, din proprie initiativa) sa te opresti sa cumperi doua-trei chestii in drum spre casa, asa ca ajungi in fata blocului cu cate trei sacose in fiecare mana.
Te opresti doua secunde sa te gandesti cum scoti tu cheia sa deschizi sau macar cum suni la interfon fara sa pui pe jos cele multe sacose ecologice pline de cumparaturi (“iar ai sters cu plasele pe unde scuipa toata lumea?”), cand apare ideea salvatoare: poate iese cineva. Sau poate vine cineva care intra in bloc. A venit, n-are cheie.
Pe urma apar si eu. Prima data am crezut ca te-ai uitat asa de insistent la mine de bucurie ca intri in boc, dar atunci de ce ai agatat dintr-o data toata marfa de o mana, cu dinti ti-ai scos manusa, ai scos cheile si ai deschis? Imaginea ta, cu sase sacose intr-o mana, cu o manusa in dinti, agatat cu cealalta mana de usa blocului, facea toti banii Ai fost galant si mi-ai dat voie sa intru, apoi a intrat si domnul vizitator, pe urma tu – dupa ce ai proptit usa cu genunchiul, era sa iti scape manusa (strange dintii!), ai bagat cheile…
Domnul vizitator dispare grabit la etajul 1 asa ca ramanem noi in fata liftului. Daca tot te uiti asa de insistent la mine, sa nu zicem ca te holbezi, presupunem ca ti s-au bulbucat ochii de la greutatea cumparaturilor, n-ar fi oare o idee buna sa insotesti chestia asta si cu ceva sonor? Sau macar uita-te in alta parte… mi-e greu sa-mi imaginez ca te zgaiesti asa pentru ca, nu-i asa, captez eu toate privirile
Incep sa ma gandesc ca poate imi sta parul aiurea, poate am vreun post-it pe haina:”>
Vine liftul, repeti figura cu manusa-n gura… stii, chestia aia cu “arunca batul-adu batul” e un joc pentru catei, nu pentru oameni Bonus de “cat de ciudat poti sa fii”, ma rogi in lift sa-ti dau tie voie sa inchizi usile, dar pentru asta ma inviti sa ma dau mai incolo
Si mai multe cuvinte: tu la ce etaj mergi? Afli tu unde vreau eu sa cobor, ma conduci cu liftul, dupa care o iei in jos? Vroiai sa te asiguri ca ajung cu bine?
Ce tre sa pricepi tu de aici: evident ca ne place sa simtit atentia voastra, dar sa stii ca mersul cu liftul e suficient de simplu, ca si intratul in bloc, incat sa ne descurcam si singure. Daca ai toate mainile ocupate (in cazul tau si dintii) si nu poti sa iti deschizi singur usile, cu atat mai mult nu poti face pe politicosul cu o domnisoara, tre sa accepti ca ai putea sa o lasi pe ea sa te ajuteJ Si daca esti cu adevarat interesat de ea, dude, pentru Dumnezeu, spune si tu ceva, nu doar o fixa cu privirea de parca esti o grasana care a decoperit izvorul divin al bomboanelor de ciocolata. O balutza in coltul gurii iti mai lipsea!
Bonusul meu-arati bine, pentu un tip tuns scurt
|
|
2 comments
Chiar daca am petrecut patru ani in presa nu stiu de cate categorii sunt revistele pentru femei, dar in general impresia mea a fost ca sunt pe categorii de genu: pentru urate, proaste si singure , pentru frumoase si degeaba si pentru prostutele care se cred istete.
De curand, stand in trafic, am vazut pe cineva care citea la volan ziarul (unul din cele doua masurate cu sanometrul la guerilla de dimineata) si m-am gandit wtf, adica io de ce sa nu-mi iau o revista, ceva, oricum stau doua ore intre Cotroceni si Unirii, seara cand vin de la munci. So! cu prima oprire la pompa mi-am luat si o revista, singura care nu era de anunturi auto, despre cum sa gatesti sau despre cum sa-ti decorezi casa: Stiinta de a fi barbat. Cu ocazia asta am inceput sa citesc in trafaic. Pana acum doar scriam pe laptop, mancam, beam, vorbeam la telefon, eventual ma pieptanam sau imi dadeam buzele cu gloss.
Si tot cu ocazia asta am inceput sa ma intreb: de ce draq nu se fac reviste destepte pentru femei? In numarul pe care l-am luat atunci am aflat despre cum se gateste de bine si cum e sa fii rupt de lume la mosia lui Dinescu, despre Jamesi Bonzi si aventuri de la filmari, despre cum sa te imbraci ca sa iti fie cald, despre cum e sa conduci metroul, sa scapi dintr-o avalansa si cate si mai cate. Cel mai recent numar: despre cat de gustos e purcelul, despre filme anti-Mos Craciun (m-am bucurat sa afalu ca mai exista si alti oameni pe care-i irita bucuria cozonacilor si a linistii din suflet bla-bla-bla care vin odata cu penetrarea ingerului cu bradul), despre carti super-faine (Absurdistan-Gary Shteyngart), despre bricheta Zippo, despre branduri oribile si despre Horataiu Malaiele.
Buuun, hai sa vedem cu ce am tenteaza tot luna asta cea mai curajoasa revista de femei din Romania: in primul rand cu un supliment despre barbati almost sau poate ca nu chiar asa de almost gay. Si aici se atinge subiectul Bond, dar parca nu ma intereseaza asa de tare de unde sa-mi cumpar chestii care se folosesc in Quanantum of Solace. Pe urma: cine si cum s-a imbracat in 2008, horoscop 2009, asociatii de salvaat animalutzele, boutiquecluburi, haine care sa spuna mai mult despre mine (mai sa fie, eu n-as putea oare sa ma exprim mai bine decat niste haine?), huse de laptop chic (
) si chestii care te fac sa fii admirata de sarbatori. De apreciat: Iubim literatura romana – dar probabil ca autorii amintiti sunt singurii pe care i-au putut gasi la telefon, existau alternative mai bune; cronica Burn after Reading, materialul despre regele Lear si ideea care a stat la baza unui articol despre de ce facem fapte bune. Rezultatul final a fost sub standardul ideii. Mentiune: parfumul din mostra pusa in revista irita pielea rau de tot.
Ceva care nu inteleg: am observat ca in general revistele straine pe care le citesc sunt muuuuult mai faine decat ceea ce apare sub acelasi brand francizat in Romania. Sfat pentru glossy-editorii mioritici: nu toata lumea gaseste firesc sa dai 1000 euro pe un fular care la anu o sa fie “so last year”
|
|
4 comments
eternal sunshine of a spotted mind